am primit cadou de Craciun un CD alb, cu o figura familiara imprimata pe el. stiam figura de pe coperta de undeva, tin minte clar, l-am mai vazut undeva, intr-un cadru mai rustic, pe mal de Dunare. probabil la Synthplants. prin 2004 imi amintesc ca era alaturi de Bela, la platane in timpul zilei… mi-a placut foarte mult ce am auzit atunci.

dupa cateva zile m-am interesat de productiile omului si am dat de album la un prieten. pe langa revelatia momentului, a fost un  moment de mandrie pentru faptul ca sunt roman. omul a avut o viziune atat de perfecta incat poate fi cu usurinta folosita ca si o carte de vizita in afara. mi-ar face o imensa placere sa plec oriunde in lume si sa zic “this is who we really are!”, pasand un CD al Fratelui Electric persoanei cu care vorbesc.

iar acum este in posesia mea, aceasta mica bijuterie.

loved it ever since.